Primul lucru pe care ţi-l voi spune astăzi: de multe ori în viaţă am avut ocazia să constat că oamenii, inclusiv eu, s-au tras din maimuţă! Este drept că unii nu s-au tras de tot, dar majoritatea ...
Al doilea lucru pe care l-am auzit de curând, într-un film şi pe care am să-l redau mai concis, a fost următorul: "Într-o luptă, ca să obţi o victorie, nu trebuie să te răzbuni, trebuie doar să fi foarte cinstit cu tine! Adevărul va invinge în locul tău de-ţi recunoşti minciuna ca duşman!"
Plecând de la cele două idei am să-ţi vorbesc astăzi de lucruri serioase, dure şi adânci, cu motivaţii în comportamentul ulterior. Am să încerc să fiu imparţial, dar n-am să reuşesc! Să nu uităm nici o clipă că duritatea cuvintelor nu înseamnă duritatea sentimemntelor!
Mă uitam la Miti. Un prieten din copilărie. Părinţii lui erau mai înstăriţi. Primea din când în când câte un cadou. Ochii îi luceau, se refugia cu el undeva, departe de noi sau, alteori, mi-l arăta numai mie, eu fiind prietenul lui cel mai bun. Nu ştiu dacă nu-mi sclipeau ochii a invidie. Probabil că, uneori, da. Am învăţat repede că ce este al altora nu poate fi şi al meu. Cred că am fost puţin ciung din punctul ăsta de vedere. Şi, sigur, primul meu cadou, primit la o vârstă destul de mare, m-a făcut să simt ceva extraordinar, să plutesc între a mă ascunde cu el şi a-l arăta tuturor, să mă laud cu el! Era cadoul meu, al meu şi numai al meu, de la un prieten, nu de la mama mea! Primisem un cadou.
Atunci am simţit, am apreciat, am înţeles ce senzaţie ai când cineva îţi oferă un cadou. Era un fleac, dar era ... cadoul meu! Atunci am început să învăţ că, dacă faci un cadou, celui cărui îi faci acest cadou îi creezi o stare grozavă, ca aceea pe care am simţit-o eu. De multe ori am fost în situaţia de a putea face cadouri. Eram desemnat de colegii de clasă să mă duc să cumpăr eu cadoul, eu să-l ambalez. Bucuria era mare. Mă simţeam fremătând de bucuria de a face un cadou. Chiar dacă, de multe ori, nu eu eram cel desemnat să-l dau.
Parcă mă simţeam alt om când mă puneam şi în pielea celui ce cumpăra cadoul şi în pielea celui ce primea cadoul! Eram de două ori mai bucuros şi astfel mascam şi faptul că ... reprezenta atât de mult pentru mine. Cred că din instinct sau din lipsa experienţei desfăceam cadoul imediat ce-l primeam. Mai târziu, am învăţat că aşa este politicos: respecţi pe cel ce-ţi face cadoul, te respecţi pe tine, neminţindu-te cum că nu simţi nici o curiozitate pentru cadou şi acorzi importanţă cadoului, indiferent de valoarea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu