Ma zbat sa te inteleg si nu inteleg de ce nu intelegi cine esti de fapt tu!

prefata necesara:
- am constatat ca majoritatea citesc partea de sex explicit - deci am sa continui cu noi episoade!
- o tipa, pe care o credeam prietena foarte apropiata si iubita, are "cautari" de sine
- dupa ce va arata ce a gandit intr-o perioada, va arat schimbarea categorica si apoi ... sex

cititi si trageti concluziile ....

Ganduri 

Am stat m-am gandit, m-am razgandit daca sa-ti scriu aceste randuri, poate asa reusesc sa ma fac inteleasa.

Poate nu stiu ce vreau de la viata, de la mine, de la tine.

Poate sunt un copil rasfatat sau mai bine zis copilul care n-a fost rasfatat la timp si i s-a intamplat asta acum cand a crescut.

Am stat si am analizat, m-am gandit daca as vrea sa ma vad cu vreunul din fostii mei iubiti. Concluzia a fost una singura si a venit foarte repede, n-am stat pe ganduri, n-am sovait: NU, nu vreau sa mai am nimic de-a face cu oamenii respective. Cea fost a fost si a trecut. Nu ma intereseaza ce ar fi putut sa mai fie sau daca mai avem ceva sa ne spunem. La momentul respectiv s-a spus ce era de spus si ce nu s-a spus a ramas asa, nespus.

M-am uitat la barbatii de pe strada. N-am avut nici un fel de reactie, in sensul in care nu m-a atras nici unul. Nu mi-am dorit sa stau de vorba cu nici unul, nu mi s-a parut nici unul interesant, atragator sau ca l-ar avea pe vino-ncoace.

Nu ma deranjeaza sa mi se puna intrebari, ci modul in care ele imi sunt aderesate. Ai un fel aparte de-a pune intrebarile, asa sub forma de acuzare, de banuieala, de neincredere. Asta este defapt lucrul care ma deranjeaza fel in care pui intrebarile, nu ceea ce intrebi. E normal sa intrebi, sa-ti arati intereseul fata de ceea ce mi se poate intampla sau de persoana mea. Cred ca e un capitol la care amandoi avem de lucrat, adica tu sa spui exact ce crezi, ce vrei sa afli, sa intrebi direct ce te intereseaza, iar eu sa am rabdare sa duci intrebarea pana la capat, sa ascult, sa intreb daca nu inteleg sensul si dupa sa raspund. In momentul in care mi se pare ca de fapt vrei sa afli altceva, dar nu pui intrebarea direct, ci te intorci dupa deget, atunci ma enervez.

Cred ca m-am schimbat de cand suntem impreuna, datorita tie, datorita discutiilor pe care le-am avut, a altei perspective de-a vedea lucrurile. Cred ca nu mai sunt adolescentina aia care poate fi aburita cu vorbe ieftine care duc intr-un singur loc, la sex. Asta e motivul pt care cred ca ar trebui sa ai incredere in mine. N-am fost prinsa asupra faptului implinit, in sensul sa vina un individ la mine sa ma abureasca sau sa cunosc pe cineva, dar cred din tot sufletul ca n-as ceda doar pt niste vorbe si pentru niste ani mai putin la un sex ocazional.

Am spus si o repet imi este bine in relatia pe care o avem, doar ca fiecare trebuie sa invete sa-l inteleaga pe celalalt. Am investit foarte multe sentimente de iubire in relatia noastra si nu vreau sa se termine pentru ca suntem incapatanati si nu putem spune ceea ce ne doare, ce nu ne place.

Stiu foarte bine ce implica relatia noastra. Stiu ca sunt momente in care nu putem fi impreuna si ca trebuie sa profitam de cele in care suntem impreuna. Stiu ce inseamna o astfel de relatie, dar nu-mi poti cere sa-mi fie usor in unele momente.

Imi este foarte frica sa dorm singura. Cred ca am deja o fobie pe chestia cu dormitul singura. Noaptea la cel mai mic zgomot ma speri, tresar. Sunt nopti in care nu pot adormi din cauza unei frici, acolo undeva ceva nu ma lasa sa adorm, poate frica de-a nu ma mai trezi dimineata.

Imi este greu sa gasesc scuze pt Puiu care nu mai apare. Uneori cred ca ai mei banuiesc ca eu sunt cu un tip sau insurat sau mai mare decat mine. Mi-am asumat acest lucru, dar nu-mi cere sa vin la mare sa ma uit la fii-ta si sa zambesc si sa ma fac ca nu stiu nimic. Nu pot sa fac asta, cred ca as fi ipocrita, fatarnica si mincinoasa. Psihic nu sunt in stare sa fac asta, adica sa ma prefac. Anul trecut am trait momente de care nu mai vreau sa am parte. Ma duceam singura la masa, ma plimbam singura seara pe faleza, pana ajungeai la mine in pat.

Am nevoie de sprijin, am nevoi sa-mi fii alaturi, sa-mi pot da seama ce-mi doresc de la viata. Simt ca inca nu m-am definit ca om.

Vreau sa ies sa ma distrez. Nu stiu foarte exact ce inseamna aceasta distractie. Daca as iesi intr-o discoteca ar insemna doar sa dansez. Ultima oara am fost in anul 2 de facultate. Cred ca a trecut ceva mai mult timp de atunci. Daca m-as duce n-ar insemna sa devin o obisnuita a acestor locuri. Poate nici nu-mi place, nu stiu ce sa zic.

Imi place sa vorbesc cu fetele, putinele pe care le cunosc. Am devenit o fire si mai singuratica decat eram. Cred ca e o necesitate umana, fireasca, aceea de-a vorbi cu cei din jurul tau. Vreau sa-mi fac si prieteni, iar asta inseamna sa te intalnesti si tu cu ei.

Nu vreau sa avem certuri si conflicte daca se iveste ocazia sa ies singura - cand tu nu poti - la un gratar sau la un munte. Toate astea bineinteles in limitele bunului simt si cu persoane cunoscute si fara sex.

Oricat a vrea sa fiu de matura si inteleapta, nu-mi iese de fiecare data. Totusi am varsta pe care o am si nu pot s-o neg. Am dorintele pe care le are orice tanara, sa ma imbrac frumos, nu ostentativ, sa fiu apreciata, admirata, bagata in seama. Cred ca nimanui nu-i place sa treaca neobservat, sa traiasca nevazut.

Trebuie sa ai rabdare, sa ma inteleg, sa intelegi ceea ce mi se intampla, dar din punct de vedere al omului care conduce o firma cu o cifra de afaceri la care unii nici nu viseaza.

Poate intr-un timp cat mai scurt, sper, sa reusim sa ne mutam de aici. Sa pot spune ca am casa mea. E un lucru pe care mi-l doresc nespus de mult.

Nu stiu totusi ce sa fac cu masterul, caut informatii in stanga si dreapta ca sa pot lua decizia cea mai inteleapta.

Lucrurile merg prea repede si simt ca nu le mai pot face fata, simt ca ma depasesc, incerc sa tin pasul si nu pot.

Am nevoie sa-mi fii alaturi, nu sa ne certam.

Te rog intelege-ma si fii-mi alaturi!

Te iubesc!

Pupici multi si desi