Ma zbat sa te inteleg si nu inteleg de ce nu intelegi cine esti de fapt tu!

prefata necesara:
- am constatat ca majoritatea citesc partea de sex explicit - deci am sa continui cu noi episoade!
- o tipa, pe care o credeam prietena foarte apropiata si iubita, are "cautari" de sine
- dupa ce va arata ce a gandit intr-o perioada, va arat schimbarea categorica si apoi ... sex

cititi si trageti concluziile ....

Ganduri 

Am stat m-am gandit, m-am razgandit daca sa-ti scriu aceste randuri, poate asa reusesc sa ma fac inteleasa.

Poate nu stiu ce vreau de la viata, de la mine, de la tine.

Poate sunt un copil rasfatat sau mai bine zis copilul care n-a fost rasfatat la timp si i s-a intamplat asta acum cand a crescut.

Am stat si am analizat, m-am gandit daca as vrea sa ma vad cu vreunul din fostii mei iubiti. Concluzia a fost una singura si a venit foarte repede, n-am stat pe ganduri, n-am sovait: NU, nu vreau sa mai am nimic de-a face cu oamenii respective. Cea fost a fost si a trecut. Nu ma intereseaza ce ar fi putut sa mai fie sau daca mai avem ceva sa ne spunem. La momentul respectiv s-a spus ce era de spus si ce nu s-a spus a ramas asa, nespus.

M-am uitat la barbatii de pe strada. N-am avut nici un fel de reactie, in sensul in care nu m-a atras nici unul. Nu mi-am dorit sa stau de vorba cu nici unul, nu mi s-a parut nici unul interesant, atragator sau ca l-ar avea pe vino-ncoace.

Nu ma deranjeaza sa mi se puna intrebari, ci modul in care ele imi sunt aderesate. Ai un fel aparte de-a pune intrebarile, asa sub forma de acuzare, de banuieala, de neincredere. Asta este defapt lucrul care ma deranjeaza fel in care pui intrebarile, nu ceea ce intrebi. E normal sa intrebi, sa-ti arati intereseul fata de ceea ce mi se poate intampla sau de persoana mea. Cred ca e un capitol la care amandoi avem de lucrat, adica tu sa spui exact ce crezi, ce vrei sa afli, sa intrebi direct ce te intereseaza, iar eu sa am rabdare sa duci intrebarea pana la capat, sa ascult, sa intreb daca nu inteleg sensul si dupa sa raspund. In momentul in care mi se pare ca de fapt vrei sa afli altceva, dar nu pui intrebarea direct, ci te intorci dupa deget, atunci ma enervez.

Cred ca m-am schimbat de cand suntem impreuna, datorita tie, datorita discutiilor pe care le-am avut, a altei perspective de-a vedea lucrurile. Cred ca nu mai sunt adolescentina aia care poate fi aburita cu vorbe ieftine care duc intr-un singur loc, la sex. Asta e motivul pt care cred ca ar trebui sa ai incredere in mine. N-am fost prinsa asupra faptului implinit, in sensul sa vina un individ la mine sa ma abureasca sau sa cunosc pe cineva, dar cred din tot sufletul ca n-as ceda doar pt niste vorbe si pentru niste ani mai putin la un sex ocazional.

Am spus si o repet imi este bine in relatia pe care o avem, doar ca fiecare trebuie sa invete sa-l inteleaga pe celalalt. Am investit foarte multe sentimente de iubire in relatia noastra si nu vreau sa se termine pentru ca suntem incapatanati si nu putem spune ceea ce ne doare, ce nu ne place.

Stiu foarte bine ce implica relatia noastra. Stiu ca sunt momente in care nu putem fi impreuna si ca trebuie sa profitam de cele in care suntem impreuna. Stiu ce inseamna o astfel de relatie, dar nu-mi poti cere sa-mi fie usor in unele momente.

Imi este foarte frica sa dorm singura. Cred ca am deja o fobie pe chestia cu dormitul singura. Noaptea la cel mai mic zgomot ma speri, tresar. Sunt nopti in care nu pot adormi din cauza unei frici, acolo undeva ceva nu ma lasa sa adorm, poate frica de-a nu ma mai trezi dimineata.

Imi este greu sa gasesc scuze pt Puiu care nu mai apare. Uneori cred ca ai mei banuiesc ca eu sunt cu un tip sau insurat sau mai mare decat mine. Mi-am asumat acest lucru, dar nu-mi cere sa vin la mare sa ma uit la fii-ta si sa zambesc si sa ma fac ca nu stiu nimic. Nu pot sa fac asta, cred ca as fi ipocrita, fatarnica si mincinoasa. Psihic nu sunt in stare sa fac asta, adica sa ma prefac. Anul trecut am trait momente de care nu mai vreau sa am parte. Ma duceam singura la masa, ma plimbam singura seara pe faleza, pana ajungeai la mine in pat.

Am nevoie de sprijin, am nevoi sa-mi fii alaturi, sa-mi pot da seama ce-mi doresc de la viata. Simt ca inca nu m-am definit ca om.

Vreau sa ies sa ma distrez. Nu stiu foarte exact ce inseamna aceasta distractie. Daca as iesi intr-o discoteca ar insemna doar sa dansez. Ultima oara am fost in anul 2 de facultate. Cred ca a trecut ceva mai mult timp de atunci. Daca m-as duce n-ar insemna sa devin o obisnuita a acestor locuri. Poate nici nu-mi place, nu stiu ce sa zic.

Imi place sa vorbesc cu fetele, putinele pe care le cunosc. Am devenit o fire si mai singuratica decat eram. Cred ca e o necesitate umana, fireasca, aceea de-a vorbi cu cei din jurul tau. Vreau sa-mi fac si prieteni, iar asta inseamna sa te intalnesti si tu cu ei.

Nu vreau sa avem certuri si conflicte daca se iveste ocazia sa ies singura - cand tu nu poti - la un gratar sau la un munte. Toate astea bineinteles in limitele bunului simt si cu persoane cunoscute si fara sex.

Oricat a vrea sa fiu de matura si inteleapta, nu-mi iese de fiecare data. Totusi am varsta pe care o am si nu pot s-o neg. Am dorintele pe care le are orice tanara, sa ma imbrac frumos, nu ostentativ, sa fiu apreciata, admirata, bagata in seama. Cred ca nimanui nu-i place sa treaca neobservat, sa traiasca nevazut.

Trebuie sa ai rabdare, sa ma inteleg, sa intelegi ceea ce mi se intampla, dar din punct de vedere al omului care conduce o firma cu o cifra de afaceri la care unii nici nu viseaza.

Poate intr-un timp cat mai scurt, sper, sa reusim sa ne mutam de aici. Sa pot spune ca am casa mea. E un lucru pe care mi-l doresc nespus de mult.

Nu stiu totusi ce sa fac cu masterul, caut informatii in stanga si dreapta ca sa pot lua decizia cea mai inteleapta.

Lucrurile merg prea repede si simt ca nu le mai pot face fata, simt ca ma depasesc, incerc sa tin pasul si nu pot.

Am nevoie sa-mi fii alaturi, nu sa ne certam.

Te rog intelege-ma si fii-mi alaturi!

Te iubesc!

Pupici multi si desi

15 idei toxice la care trebuie să renunţi - preluate si raspandite

1. Nimic nu e destul

Renunţă la aceste idei toxice - „nu sunt destul de deştept“, „nu sunt destul de bogat“, „nu sunt destul de frumos“. Repetă-ţi cât de des că eşti mulţumit de persoana care eşti. Puneţi mâinile deasupra inimii, respiră şi spune: „Sunt mulţumit de mine. Cine sunt e mai mult decât destul pentru mine şi nu din cauză cum arăt în exterior, ci datorită persoanei care sunt în interior“.

2. Mi-am pierdut scopul în viaţă

Scopul tău în viaţă nu e ceva ce tu vei pierde fiindcă el e o parte din tine, o parte din ceea ce eşti tu. Scopul tău se află în inima ta, este în tine. Şi atâta vreme cât vei respira şi cât vei trăi pe această lume, aşa va trăi şi scopul tău. Deci, opreşte-te să-l mai cauţi în afara ta şi uită-te mai bine în interiorul tău pentru că acolo îl vei găsi. Scopul tău a rămas acolo unde l-ai lăsat.

3. Mai bine să fii unul din turmă decât să fii considerat „un ciudat“

Renunţă la ideea că trebuie să fii ca toţi ceilalţi, şi îndrăzneşte să fii original, şi nu o versiune secundară a altcuiva. În loc să mergi acolo unde se duce toată lumea, şi să faci ce face toată lumea, alege să faci ceea ce simţi în inima ta că e bine pentru tine. Du-te acolo unde sufletul îţi cere să te duci şi nu unde alţii se aşteaptă să te duci.

4. Nu-mi pot permite să fiu vulnerabil

Renunţă la toată măştile tale! Dărâmă toate zidurile pe care le-ai ridicat ca să te ascunzi în spatele lor, înlătură toate barierele dintre tine şi toţi ceilalţi şi lasă-i să te vadă. Lasă-i pe cei din jurul tău să te vadă şi permite-ţi să fii iubit. Fii confortabil cu micile tale imperfecţiuni şi nu nega niciodată faptul că eşti vulnerabil!

5. Îmi lipseşte educaţia

Renunţă la ideea că nu poţi merge înainte pentru că nu ai educaţia necesară. Nu lăsa niciodată ca lipsa unei diplome de liceu, colegiu sau facultate să te oprească din drumul care te duce spre împlinirea viselor tale! Dacă eşti pasionat cu adevărat de ceva anume şi dacă simţi că tu trebuie să faci acel ceva, cu sau fără o diplomă, vei găsi o cale ca să faci acel lucru. „Nimic nu e imposibil, cuvântul însuşi spune: „I’m possible“!/““Nothing is impossible, the word itself says ‘I’m possible’!” ~ Audrey Hepburn.

6. Nu pot fi fericit până nu ajung acolo

Câţi oameni nu-şi amână fericirea pentru că aşteaptă să li se întâmple ceva magic? Fericirea nu e o destinaţie, e o călătorie. Aşa că renunţă la ideea că fericirea e undeva în viitor. Renunţă la ideea că nu poţi fi fericit până nu ajungi la o anumită destinaţie sau până nu faci toate lucrurile de pe lista ta. Şi învaţă să fii fericit aici şi acum. „Mulţi cred că doar dacă ar fi într-un alt loc sau dacă ar avea o altă slujbă, ei ar fi fericiţi. Ei, bine, asta e îndoielnic. Aşa că fii fericit din ceea ce deja faci şi nu amâna să fii fericit până cândva anume!“, Dale Carnegie

7. Viaţa e grea, atât de grea

Renunţă să crezi că viaţa e grea, crudă şi ostilă şi ia-o aşa cum e. Să ai încredere în înţeleptciunea vieţii. Să ai încredere că poate viaţa ştie mai bine multe lucruri pe care tu habar n-ai. Priveşte dincolo de ceea ce se vede. Caută să înveţi din fiecare experienţă pe care viaţa ţi-o trimite şi să ai încredere că îţi va trimite mereu acea experienţă care îţi va fi de folos. „Viaţa îţi va da orice experienţă care te va ajuta să evoluezi. Cum ştii că asta e experienţa de care ai nevoie? Pentru că asta e experienţa pe care o trăieşti acum“.

8. Părinţii mei sunt de vină pentru tot

Lasă de o parte ideea că părinţii tăi sunt de vină pentru tot ce a mers rău în viaţa ta. Învaţă să fii responsabil pentru viaţa ta! „Este o dată de valabilitate pentru vina pe care o pui pe seama părinţilor că te-au îndreptat în direcţia greşită. În momentul în care eşti destul de matur să preiei frâiele, responsabilitatea îţi aparţine“. J.K. Rowling

9. Nu am nevoie de nimeni să mă ajute, pot să le fac pe toate singur

Renunţă la ideea că dacă dacă ceri ajutor şi dacă-l accepţi este un semn de slăbiciune, că asta e ceva caracteristic oamenilor slabi. Renunţă la atitudinea „Nu am nevoie de nimeni să mă ajute. Sunt o persoană puternică şi independentă, pot să le fac pe toate singur“. Şi învaţă să ceri ajutor şi acceptă să-l primeşti. Şi nu din cauză că nu poţi să te descurci de unul singur, ci pentru că eşti destul de înţelept să înţelegi că a cere ajutor este unul dintre cele mai curajoase lucruri pe care o persoană independentă îl face. „Am ajuns să punem egal între succes şi să nu avem nevoie de nimeni. Mulţi dintre noi sunt dispuşi să dea o mână de ajutor, dar ne este greu să cerem ajutor atunci când avem nevoie. E ca şi cum am fi împărţit lumea în cei care oferă ajutor şi cei care au nevoie de ajutor. Adevărul e că suntem, în acelaşi timp, şi cei care oferă ajutor şi cei care au nevoie de ajutor“, Brené Brown

10. Dragostea este prea dureroasă, am terminat cu ea

Dragostea nu doare, aşteptările, în schimb, da. Renunţă la ideea că dragostea răneşte şi că ţi-e mai bine fără ea. Nimănui nu îi este mai bine fără iubire şi, în adâncul sufletului, ştii că asta e adevărat. Suntem făcuţi din dragoste şi pentru dragoste. Dragostea nu e ceva la care tu vei putea vreodată renunţa pentru că dragostea e viaţă şi viaţa e dragoste. Şi dacă renunţi la dragoste, renunţi la viaţă.

11. Nu pot fi fericit dacă nu sunt într-o relaţie

Nu-ţi construi niciodată fericirea în funcţie de o altă persoană! Nu te folosi de argumentul că nu eşti într-o relaţie şi de aceea nu poţi fi fericit aici şi acum. Renunţă la această idee preconcepută şi învaţă să fii fericit indiferent că eşti sau nu într-o relaţie! „Fericirea vine din interior. Nu e ceva ce depinde de alte persoane sau de lucruri. Devii vulnerabil şi poţi fi uşor rănit când sentimentele tale de siguranţă şi fericire depind de comportamentul şi acţiunile altor oameni. Nu da nimănui puterea ta“

12. E prea târziu pentru mine ca să-mi pun în practică visele

Nu e niciodată prea târziu să reînvii pasiunea pentru muncă, pentru viaţă şi pentru dragoste. Nu e niciodată prea târziu ca să-ţi propui o idee şi un vis şi un alt vis. Aşa că renunţă la ideea că eşti prea bătrân ca să faci lucrurile pe care sufletul tău fără vârstă vrea să le faci, şi îndrăzneşte să-ţi respecţi adevărul interior. Să ţii minte mereu că vârsta nu e decât „o stare a minţii legată de o chestiune. Dacă nu te deranjează, nu contează“, Mark Twain.

13. Nu voi fi niciodată o persoană care funcţionează cum trebuie până când nu am învăţat tot

Renunţă la ideea că tu şi trecutul tău sunteţi una; renunţă la gândul că povestea trecutului tău trebuie să fie povestea vieţii tale. Fii un alchimist! Caută căi prin care să-ţi transformi rănile în înţeleptciune şi dificultăţile în avantaje. Fă din viaţa ta o poveste care merită spusă şi nu permite trecutului tău să te împiedice să-ţi creezi propriul destin!

14. Nu pot avea încredere în nimeni, nici măcar în mine

Renunţă la ideea că nu poţi fi de încredere, că persoanele din jurul tău nu pot fi de încredere şi că viaţa însăşi nu poate fi de încredere. Toţi facem greşeli, nimeni nu e perfect, dar asta nu înseamnă că nu mai putem avea încredere în celălalt. Asta nu înseamnă că tu nu poţi avea încredere în tine însuţi. Să ţii minte mereu că încrederea e lipiciul vieţii. E lipiciul care ne ţine împreună. Şi unde nu există încredere, nu există nici viaţă.

15. Sunt singur

Nu eşti niciodată singur. Niciodată nu ai fost şi niciodată nu vei fi singur. Într-o lume plină de oameni, tu nu vei fi niciodată singur, doar dacă alegi să gândeşti altfel. „Nu sunt niciodată singur oriunde aş fi. Aerul îmi dă un secol de iubire, respir prin râs, prin lacrimi, prin victorii, pasiuni, gânduri, memorii, prin bucurii, respir prin nuanţele soarelui pe pielea mea; respir în acelaşi aer care a fost inspirat de alţii înaintea mea. Aerul care le purta viaţa. Şi aşa cum aş putea vreodată să spun că sunt singur?